14	Ca apa m’am v[rsat,
	oasele toate mi s’au risipit.
	Inima mi s’a f[cut ca ceara,
	în mijlocul m[runtaielor mi se tope\te;
15	t[ria mi s’a uscat ca un hârb,
	limba mi s’a lipit de gâtlej.
	Tu m’ai pogorât în @[râna mor@ii.
16	C[ mul@ime de câini m’a înconjurat,
	adunarea celor vicleni m’a împresurat,
	mâinile \i picioarele mi le-au str[puns.
17	Toate oasele mi le-au num[rat,
	iar ei priveau \i se holbau la mine.
18	Împ[r@it-au hainele mele loru\i,
	iar pentru c[ma\a mea au aruncat sor@i.
19	Dar Tu, Doamne, nu-#i îndep[rta ajutorul de la mine,
	spre trebuin@a mea de sprijin ia aminte.
20	Izb[ve\te-mi sufletul de sabie
	\i din gheara câinelui via@a meaa;
21	mântuie\te-m[ din gura leului
	\i înjosirea mea din coarnele inorogilor.
22	Povesti-voib numele T[u fra@ilor mei,
	în mijlocul adun[rii Te voi l[udac.
23	Cei ce v[ teme@i de Domnul, l[uda@i-L!;
	toat[ semin@ia lui Iacob, sl[vi@i-L!
	Toat[ semin@ia lui Israel s[ se team[ de El,
24	c[ El n’a dispre@uit \i nici nu S’a scârbit de ruga s[racului,
	nici c[ |i-a întors fa@a de la mine
	\i-atunci când am strigat m’a auzit.
25	De la Tine mi-i lauda în marea adunare,
	în fa@a celor ce se tem de El îmi voi face rug[ciunile.